Loading

ATENTIE!!! la cumpararea unei masini din Germania verificati urmatoarele acte:

1. Fahrzeugbrief (cartea de identitate a maşinii) clic aici!
2. Fahrzeugschein (talonul maşinii)clic aici!
3. Kaufvertrag (act de vânzare-cumpărare)clic aici!,clic aici!,clic aici!
4. Versicherungskarte (carte de asigurare)clic aici!
5. Zollnummern (numerele de vamă – cu inscripţia valabilităţii)clic aici!
6.Pentru numerele de vamă (tranzit de 5 zile) mai este necesar: -Fahrzeugschein pe numele Dvs. (al cumpărătorului)
eliberat de Straßenverkehrsamt (serviciul de circulaţie)clic aici!
7. În cazul în care maşina are TÜV (ITP) valabil şi se obţin numere cu valabilitate mai mare, mai sunt necesare în plus: 1. Fahrzeugschein- modelul nou (talonul de export al maşinii), adică
Zulassungsbescheinigung Teil I, pe numele noului proprietar,clic aici!
2. Fahrzeugbrief - modelul nou (carte de identitate nouă), adică Zulassungsbescheiningung Teil II, tot pe numele noului proprietar.

Wednesday, October 16, 2013

Carnet de sclav, categoria B

Editorialul lui Lucian Mîndruţă despre „bucuria” de a fi şofer astăzi, apărut în revista ProMotor nr. 102, din Iunie 2013.

Când mi-am luat maşină, benzina era 2.500 de lei vechi, taxa de drum nu exista, cea de poluare era încă un concept în mintea unor ecologişti aflaţi încă în grădiniţă, motoarele de 3.000 de centimetri cubi erau pentru camioane, butonul de dat flash-uri nu fusese introdus de niciun producător, iar încălzirea globală, deşi eficientă încă de pe-atunci, nu reuşea să mă facă să mă simt vinovat în nopţile reci de august, când dormeam în maşină în Vama Veche.

Era o epocă naivă, cam ca la începutul aviaţiei. Oamenii îşi scriau „Renault” pe Dacii (cei mai avansaţi foloseau şi altceva decât markerul) şi îşi puneau pături pe bancheta din spate, să nu se strice tapiţeria. Cei care aveau maşini străine, altele decât Daewoo, erau priviţi ca nişte zei. Când coborau din Olimp pe partea şoferului, un covor roşu de feţe ameţite era pe dată aşternut în calea lor. Iar cei mai îndrăzneţi dintre noi, adevăraţi Cristofori Columb ai vitezei, povesteau cu emoţie că, odată, un prieten îi dusese până la mare foarte, foarte repede: „Bey, nu-ţi vine să crezi, am prins şi 160!”


Citeste versiunea originala pe:promotor.ro

Reacţii:

0 comentarii:

Post a Comment

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Affiliate Network Reviews